Tamicris Tours

Fiecare copil are, mai mult sau mai puțin conturată în mintea proaspătă și liniștită, o idee despre ce va face când “va fi mare”. Mereu unii vor să fie doctori, alții actori, din ce în ce mai puțini polițiști și cei cu tupeu mai mult, politicieni… Evident, multora le trece, alții însă țin de “meseria” lor până la capăt și ajung să o practice. Și ce frumos poate fi să ajungi să faci exact ceea ce ți-ai dorit din copilărie!

Cum le vin copiilor aceste idei, cu exactitate, nu vom ști niciodată. Uneori putem să bănuim, alteori căutăm cu multă curiozitate în viața copilului, ceea ce credem noi că l-a apropiat de acel vis, pentru că pare un vis, chiar dacă la maturitate fiecare se întreabă “unde mi-o fi fost capul, când am vrut să cresc mare?”

Visul unei fetițe a fost, însă, o agenție de turism. Au ajutat-o vacanțele în Grecia, Italia sau Franța și a fost destul de convingătoare când o întreba toată lumea, “ce vrei să te faci când vei fi mare?” Te modelezi în copilărie, călătoriile ajută mai mult decât își poate imagina cineva, nici un curs din lume nu te poate învăța ce te învață câteva zile de călătorie spre alte zări. De unde să vină altfel acel atât de apreciat “a-ți lărgi orizonturile”?

Privind retrospectiv, nu orice copil vrea agenția lui, cei mai mulți vor doar, hai să zicem, 2 ani de vacanță, ca în romanele lui Jules Verne. Fetița din povestea noastră, însă, iubea vacanțele la modul general, asta însemnând să se ocupe și de ale altora. Pasiune? Altruism? Empatie? Sociabilitate? Seriozitate? Toate la un loc? Cert este că aceste lucruri nu au rămas neremarcate.

Și într-o zi, ca un pod peste ani, Ea, Cristina, a primit Tamicris Tours, sub forma unei idei, a unei șanse, a unei povești ce se cerea scrisă. A primit încrederea că poate scrie povestea cum dorește ea.

Dar ca de obicei în viață, poveștile se mai schimbă. În scenă intră alte personaje, unele pozitive (multe din ele), altele negative (destule), se întâmplă “întâmplări”, se câștigă experiențe, se muncește, se iubește, se trăiește. Astfel, una din cele mai importante lecții de reținut este ca trebuie, ca om, să fii un bun autor al propriei vieți, să vezi ce faci cu povestea ta, chiar dacă obstacolele vin, trec, ne asediază uneori, putem prin metafore și epitete să facem ca povestea să meargă mai departe. Și nu oricum, ci așa cum ne dorim.

Anii au trecut, viața și-a urmat cursul ei normal, Cristina nu a renunțat la pasiunea ei, a urmat cursuri în acest sens, a muncit și prin alte părți ca să vadă cu ochii ei experiența unei agenții, dar visul nu se împlinise încă. Tamicris Tours era doar un nume, bazat pe personajul real. Un draft ce aștepta cu nerăbdare să se vadă într-o formă definitivă…

Și tot ca în povești, într-o zi, Cristina întâlnește “mi-ul” din Tamicris-ul ei. Pe Mihai, care vine cu alte experiențe frumoase din călătoriile sale și cu o pasiune pentru un domeniu în care vede un potențial imens. Părea că poate scrie cel puțin câteva capitole din visul Cristinei.

În mod normal, m-aș opri aici și ți-aș spune, ție cititorule, cei doi au scris multe capitole frumoase împreună și restul e istorie. Doar că, nu e istorie decât ceea ce s-a întâmplat deja și nu se va mai întâmpla niciodată. Așadar îți voi spune că Tamicris Tours a ajuns la un număr impresionant de capitole scrise deja și altele în lucru, asta pentru că după ce povestea a fost hrănită și pusă pe picioare, Cristina și Mihai se ocupă de alte vise, în special de visele de vacanță ale celor care le trec pragul.

Se poate întâmpla câteodată, ceea ce crezi a fi visul tău, “legenda ta personală” să se răsfrângă frumos și armonios asupra celorlalți. Asta se poate numi menire, să-i poți ajuta și influența în bine pe ceilalți, urmându-ți propria cale. Iar la Tamicris Tours asta se întâmplă…

Alătură-te poveștii, trăiește-ți visele, sau cel puțin visul de vacanță…