Arhitectura rurală

ARHITECTURA RURALA Iata ce scria in anul 1774 J.J Ehrler , trimisul Curtii imperiale de la Viena, relatand despre Banat: "Romanul isi construieste singur casa. Aceasta este zidita cel mai adesea din pamant batatorit ori din impletitura de nuiele sau din busteni asezati unii peste altii si acoperita cu stuf. La constructie nu se foloseste nicio bucatica de fier. Tocul usilor e facut din salcie, ori din alt lemn, iar incuietorile sunt niste zavoare de lemn... De sticlar nici nu era nevoie, geamurile fiind din hartie, de obicei doi ocheti mici prin care patrunde lumina. Casa intreaga consta dintr-o camaruta si o bucatarioara."

Banatenii au folosit diferite materiale de constructie la ridicarea caselor si a constructiilor anexe ( hambarul, fanarul, grajdul, cotetul, cocina) in functie de zona geografica in care se afla asezarea lor. In zonele de campie ale Banatului, ei isi construiau case din pamant si impletituri, mai apoi din caramida nearsa (vaiuga) si ulterior, in secolul al XIX-lea, din caramida arsa pe care numai cei mai instariti dintre ei si-o puteau permite. In zonele de deal si de munte unde exista material lemnos din belsug, isi ridicau case din lemn, iar in zonele cele mai inalte isi cladeau case din piatra sau case din lemn cu fundatie foarte inalta din piatra.

Dupa aplicarea sistematizarii rurale impuse de administratia habsburgica in zona de ses s-au dezvoltat doua structuri planimetrice: casa cu fatada scurta la strada si casa cu fatada lunga. Sub acest aspect, in Banat predomina constructiile cu plan dreptunghiular care au evoluat in timp de la casa monocelulara la cea cu doua, trei incaperi si chiar mai multe. Indiferent de materialul de constructie folosit, casele erau tencuite cu pamant amestecat cu paie si pleava, mai intai numai in interior apoi si la exterior si date cu var.

In tinuturile joase ale judetului Timis, ca si in Banatul sudic, s-a dezvoltat arhitectura lemnului.
*sursa